Profita de oportunitati si nu mai sta pe ganduri

 

mihnea2 Multi s-au lansat in business pe cont propriu dupa revolutie, insa putini au rezistat. Mihnea Dobrescu, actual antreprenor de succes roman, este unul din cei care au rezistat si in prezent conduce o firma profitabila de servicii IT, EURODATA SERV. Mihnea s-a lansat ca antreprenor inca din 1993, la o varsta la care multi inca mai locuiesc cu parintii, profitand de experienta acumulata ca angajat in cadrul unei fabrici de stat din Romania, dar avand curajul, ambitia si increderea de a-si dori mai mult. Firma pe care o conduce in prezent s-a dezvoltat odata cu dezvoltarea pietii IT din Romania, insa are la baza o experienta usor hazlie, mult profitabila, oarecum riscanta, dar, cel mai mult, motivanta, inspirationala si de succes.

 

intro-pic-euroserv
Stiu ca tu ti-ai inceput viata de antreprenor foarte tanar. Cum a inceput calatoria?

Eram tanar inginer, proaspat absolvent de facultate, si m-am angajat la o fabrica de automatizari industriale, FEA (Fabrica de Echipamente pentru Automatizari), care acum nu mai exista (acum acolo este mall-ul Promenada din Floreasca). Initial lucram in sectia de productie, si ma plictiseam, intrucat se faceau aceleasi echipamente de pe vremea lui Ceausescu, care erau deja depasite tehnologic.

Intr-o zi a venit la mine un inginer, caruia ii zic si acum ‘sefu’ – el fiind seful unuia din cele patru ateliere de proiectare din cadrul fabricii, si m-a intrebat daca nu voiam sa lucrez in proiectare. Am acceptat imediat. Imi placea provocarea de a face eu scheme electronice pentru aparate, iar altii, cei din productie, sa le puna in aplicare, nu invers.

In proiectare era un soi de trai pe vatrai, jucam diverse jocuri pe PC-uri, care deabia aparusera (tetris, diverse jocuri cu avioane) iar pe partea de proiectare ni se dadeau niste termene ultra lejere, gen sase luni pentru un proiect pe care noi il finalizam in doua luni, apoi patru luni aveam liber. Si aici era mare plictiseala.

Dar asta nu a tinut mult, intrucat fabrica a inceput sa se duca in jos puternic, iar directorul fabricii a inceput sa se gandeasca la alternative, ce sa faca cu fabrica ca sa scoata bani cat mai multi. Asadar, s-a intalnit cu un investitor romano-australian, cam asa cum erau cei care veneau in Romania prin anii 90. Acesta i-a propus sa produca jocuri de noroc – pe vremea aceea nu existau in Romania jocuri electronice de noroc (cum se cheama acum in argou, ‘pacanele’). Directorul a fost incantat de idee si s-a angajat sa-i puna pe baietii din proiectare sa faca ei un joc, sa vada cum merge. Asadar, de unde faceam automatizari industriale pentru strunguri, freze, chestii din astea mari, m-am pomenit, impreuna cu alti trei colegi, ca ni s-a dat un job nou, anume sa facem placi de poker.

desktop-euroservCum ati dezvoltat placile de joc?

Am luat o placa de calculator, pe vremea aceea erau HC85, precursoarele PC-urilor, cu banda magnetica, si ne-am apucat sa ne gandim la un algoritm de repartizat castigurile – asta a fost cel mai greu – si dupa vreo trei-patru luni de chinuiala, am scos primul aparat electronic de poker din Romania.

Nu vrei sa stii cum arata. Luaseram un televizor vechi Telecolor, ii scoseseram tubul, il conectaseram la placa noastra de calculator, puseseram niste butoane de la comenzi numerice pentru masini unelte, si bagaseram tot ansamblul intr-un soi de dulap din pal. Fabrica aceea avea de toate, puteai sa faci orice acolo, de la suruburi pana la mobilier – avea inclusiv department de cauciucarie, puteai sa faci diverse piese din cauciuc, mase plastice, orice doream. Ce ne trasnea prin cap, puteam face.

Cei patru, care ne ocupam de proiectul jocuri de poker deveniseram cele mai importante persoane din fabrica, pentru ca reprezentam visul directorului de a se imbogati, el si toata fabrica, de pe urma acestui proiect. Absolut orice-i ceream, ne dadea. De unde ne rugam de el doua-trei luni sa ne dea un aparat, acum orice-i ceream, primeam imediat. A fost o perioada foarte hazlie.

Cum a fost primit proiectul vostru?

A fost primit neasteptat de bine.

Cand am scos prototipul, am mai scos inca doua, deci o serie mica de tre trei aparate, si tocmai incepea TIB, Targul International Bucuresti, cel mai mare eveniment be business in industrie din Romania. Acolo se mergea in general numai cu echipamente industriale de tot felul (atat din Romania, dar si din alte tari). Fabrica FEA s-a prezentat cu trei aparate de jucat poker – de unde inainte se prezentau cu comenzi numerice pentru masini unelte si alte minuni automate, acum au adus trei pokere electronice. Tin minte ca la toate standurile din tot pavilionul central era liber, in schimb la FEA era o mare de oameni, care se uitau si se jucau, pentru ca le daduseram drumul la poker-e, desi nu jucau cu castiguri – erau puse in mod demo.

Si uite asa am devenit un soi de eroi ai fabricii, toata fabrica a comutat pe productia de pokere, in jur de 1200 de angajati. In hala de productie de vreo 50-70 de metri, erau insirate ca soldateii aparatele de poker, se bagau televizoare second hand aduse de pe nu stiu unde, cutiile aparatelor se faceau in sectia de pal si aratau hidos, dar pe vremea aceea nu prea conta designul. Si asa au inceput sa vanda masiv aparate de poker, facand un profit urias.

In urma succesului cu aparatele de poker, noi am fost “premiati” cu o prima echivalenta cu un salariu pe o luna. Cand am vazut asta, i-am zis unuia din colegii mei ca eu consideram ca isi bateau joc de noi. Ei faceau sute de mii de dolari, iar noua ne-au dat doar un salariu pe o luna.

Atunci i-am sugerat sa ne facem noi o firma, ca doar aveam know-how-ul. La FEA eu statusem 4 ani, iar asta fusese primul meu job si ultimul ca angajat – aveam 24 de ani. Si uite asa mi-am facut eu prima firma. Se chema ATELCO SRL, insemnand Automatica, Electronica si Comert.

Am inteles ca o perioada ai lucrat in paralel, atat la FEA cat si la ATELCO. Ce te-a determinat pana la urma sa renunti la statutul de angajat?

La momentul respectiv imi era frica sa-mi dau demisia. Eu fusesem invatat de parintii mei ca trebuie sa am un job stabil, sa nu ies din banca mea, sa nu ma cert cu sefii etc., si aveam o frica de a pleca de la fabrica. Desi imi facusem firma, imi era frica sa-mi dau demisia. Practic, eu eram si angajat si antreprenor, ma ocupam si de firma mea in paralel. Dupa ce plecam de la fabrica, mergeam la “al doilea job”, la firma mea, unde lucram cu colegul meu de la fabrica.

Dar treburile s-au precipitat in momentul in care inginerul sef al fabricii, care nu se intelegea cu directorul, ne-a spart colectivul celor care au facut masinile de poker si ne-a trimis pe fiecare in alt atelier.

Eu am nimerit intr-un atelier cu un sef care fuma, el si restul echipei din atelier, iar eu eram singurul nefumator si nici nu suportam fumul de tigara. Se statea ca intr-un soi de afumatoare de peste, nici macar nu deschideau geamurile cand fumau. Asta a fost primul motiv pentru care imi doream sa plec. Al doilea motiv era ca lucrul trebuia sa inceapa la 7:00, dar eu nu ajungeam niciodata la 7:00. Ajungeam pe la 8:00-8:30, dar nimeni nu zicea nimic. Nici aici nu a zis nimeni nimic, insa cand a venit ziua de salariu, am constatat ca mi se scazuse din salariu echivalentul orelor care se acumulasera din intarzierea mea, fara sa ma fi avertizat in prealabil. Practic, seful meu isi nota la ce ora vin si la final de luna le-a cuantificat si mi-a taiat din salariu.

Eram intr-o situatie in care nu mai suportam sa vin la serviciu. Asadar, la 1 ianuarie 1994, am plecat de la fabrica.

Povesteste-mi de perioada de inceput, cum v-ati descurcat si cum ati inceput sa castigati primii bani?

Nu aveam un sediu, dar am imprumutat niste bani de la tatal meu si am cumparat o garsoniera, undeva pe langa Stadionul National. I-am zis tatalui meu ca-i voi returna banii intr-un an, maxim doi, daca lucrurile merg cum trebuie. Banii inapoi i-am dat in doua luni.

La inceput am facut doua joculete, muncind din greu. Seful nostru ne-a dat ideea sa le zicem ‘Kung-fu Poker’ si ne-am chinuit sa desenenam niste luptatori de kung-fu, pe care i-am pictat pe sticla pe care o puseseram deasupra televizorului, cu un chenar prin care vedeai cartile de joc. Aparatele mergeau cum mergeau, aratau ingrozitor, nu gasiseram pal negru, le-am facut din pal alb, aratau ca mobilierul de spital sau de bucatarie. Dar nu conta, am dat anunt la ziar, asa se facea atunci.telefon-euroservProblema era ca noi deschiseseram punct de lucru la garsoniera, dar nu aveam telefon. Pe vremea aceea ca sa-ti iei numar de Romtelecom, era aventura vietii. Romtelecom era de stat si trebuia sa te duci cu spaga mare la ei, ca altfel te tineau trei ani pana sa-ti aloce un numar de telefon. Si atunci am rugat-o pe mama mea sa ne fie secretara, si am dat anunt la ziar cu numarul ei de telefon, iar ea raspundea si ne prelua mesaje, sa sunam noi inapoi. Nu puteam sa functionam fara telefon.

Cu telefonul, insa, am rezolvat destul de rapid, pentru ca unii din clientii nostri avea o cunostinta la Romtelecom, si cu o spaga de 300 USD ne-a pus telefon in 3 saptamani. 300 USD era o suma enorma pe atunci, insa afacerea incepuse sa mearga extrem de bine, asa ca suma asta nu ni s-a parut semnificativa.

Revenind la cum am inceput sa castigam primii bani, imediat dupa anuntul la ziar, ne-a contactat un potential comparator, sa-i spunem Dl. X, un comerciant de la care am avut multe de invatat, mai ales cum NU se fac afaceri. Dl. X avea un bar in Bucuresti. Parea interesat de masinile de poker si i-am spus ca pretul era de 1000 USD. A parut ca nu avea nicio problema cu pretul, nu s-a tocmit deloc. A spus ca urma sa vina a doua zi cu un camion sa le ridice, fara sa vrea sa dea niciun avans in ziua aia, dar urmand sa le cumpere cu banii jos in urmatoarea zi. Noi, eu si asociatul meu, eram foarte incantati, ne vedeam deja cu 2000 USD pe cele doua masini de poker pe care le facuseram – pe garsoniera daduseram 4000 USD, ceea ce inseamna ca 2000 USD reprezentau, practic, jumatate din banii de garsoniera.

Dar, a venit urmatoarea zi si potentialul nostru comparator nu mai venea. De contactat nu aveam cum sa-l contactam, si ne-am dat seama ca ne-a tras o mare teapa. Dupa aia a ras de noi cand ne-am mai intalnit, pentru ca a venit dupa vreo sase luni. El nu avea bani, venise doar sa vada despre ce este vorba, dar noi l-am crezut ca vrea sa cumpere.

Eram total demoralizati, dar a doua zi a sunat cineva din Slatina, a intrebat unde avem atelierul, a venit la Bucuresti si a luat pe loc ambele aparate. Nu s-a tocmit deloc la pret, a dat pe ele exact cat i-am cerut. Avea bani la el pentru mai multe aparate, dar noi aveam doar doua.

Asa a inceput afacerea, dupa care am facut aproximativ 300 de aparate in garsoniera aia, nu ne-am mutat. Am amenajat garsoniera foarte frumos, in baie era atelier de tamplarie, in bucatarie era vopsitoria, showroom-ul era in camera, jocurile stateau in centrul camerei, cumparaseram noi o canapea, iar potentialii cumparatori stateau si se uitau la jocuri, iar noi le prezentam. In holul de la intrare era un fel de masa de negocieri.

Intre timp ne-am luat si angajati, nu mai lucram noi. Am avut noroc si de vecini foarte draguti, daca stau bine sa ma gandesc, veneau camioane, incarcau aparatele, care aveau vreo 200kg, iar ei nu ziceau nimic.

Si uite asa am devenit un soi de distribuitori ai aparatelor pentru Slatina – s-a umplut Slatina cu aparatele noastre, cand au vazut ei cat se castiga, pentru ca atunci inca nu era reglementa activitatea asta, asa ca cei care detineau aparate aveau castiguri foarte mari. Si uite asa am facut si noi rost de bani multi. Treaba a mers din bine in mai bine, am inceput sa primim comenzi si din Bucuresti.

calculatoare-mihneaAcum stiu ca business-ul tau are alt domeniu de activitate. Cum ai trecut de la aparate de poker la servicii IT?

In timp, pe cand inca aveam firma de aparate poker, ni s-a parut mai rentabil sa nu mai producem noi componentele pentru aparatele, ci sa le importam din Taiwan. Nu numai ca vindeam aparate gata asamblate, dar vindeam componente, deveniseram un soi de distribuitori de componente, piese de schimb – asta era cea mai buna abordare. Am vandut pana prin 1998, dupa care am comutat pe jocuri distractive pentru copii, dupa care am inchis business-ul asta. Am inchis pentru ca legislatia s-a inasprit prin aparitia unor legi de reglementare a jocurilor de noroc. Dar intre timp stransesem niste bani, cu care am putut sa comutam pe IT, sa facem mai multe. Am cumparat stoc de calculatoare si am trecut pe IT. De data asta, la sugestia asociatului meu, in 1997.

Chiar daca pe vremea aceea se facea profit destul de bun si din calculatoare, pentru ca era piata destul de libera, nu mai erau profiturile uriase din domeniul jocurilor. Si usor, usor m-am asezat in business-ul IT in 1997, cand a fost infiintata firma.

diploma-mihnea-400Pana-n 2000 am vandut calculatoare, apoi m-am plictisit sa vand doar hardware si m-am apucat de servicii IT pentru firme. Prima firma la care am intrat a fost pentru servicii de administrare IT, despre care nu prea stiam multe. Era o firma mare de avocatura, in care am intrat printr-o cunostinta, iar lucrurile se pare ca au mers foarte bine, intrucat acestia ne sunt si acum clienti.

Acum facem externalizare IT, sau outsourcing. Sunt foarte multe firme care nu-si permit sa aiba department IT si nici macar angajati permanenti IT, in special IMM-urile, iar firmele mai mari si institutiile de stat, chiar si institutiile private, au nevoie de servicii focusate pe diverse doemnii IT si externalizeaza, chiar daca au department IT.

In pararel fac si website-uri si comert online.

De altfel, acum operam doua din cele mai mari magazine online de consumabile pentru imprimante si copiatoare din tara si anume www.cartuse-imprimante.ro, pentru consumabile originale, si www.cartuse-compatibile.ro, pentru consumabile si cartuse compatibile.

 

Acum este foarte la moda comertul online. Tu cand si cum ai inceput?

online-euroserv4

M-am apucat sa fac comert online in 2007. Dar cum? Nu am vrut sa iau o platforma online de comert online deja existenta. Eu habar n-aveam de PHP, programare, JavaScript, MySQL, dar am intrat in legatura cu un tanar student in anul II de facultate, Razvan, care era un geniu. A venit la mine la interviu – de fapt eu voiam sa-l angajez ca baiat bun la toate, anuntul de angajare fusese dat pentru o persoana care sa se priceapa si la web design – si a venit un tip inalt, flegmatic, s-a asezat cu picioarele raschirate la interviu – in mod normal ar fi trebuit sa-l dau afara inainte sa-l intreb ceva, dar l-am intebat intr-o doara, “tu in cat timp ai putea sa-mi faci un site de prezentare a firmei?”. Ma asteptam sa-mi zica ceva de genul doua-trei saptamani. Dar el s-a uitat sa la mine si a spus ca in trei ore. Cand am auzit trei ore, m-am gandit ca ori e geniu, ori e mare filfizon, dar l-am angajat.

Dupa, s-a dovedit ca era un geniu. Desi era student in anul II, putea sa invete un limbaj de programare in 2-3 zile. Mi-a facut primul magazin online, tot core-ul magazinului online. L-a facut cu ajutorul meu, e drept, nu l-am lasat singur, dar l-a facut in doua saptamani, si mergea cu shopping cart, cu tot ce-i cerusem eu.

Vazandu-ma cu magazinul online, mi-a venit ideea, daca tot aveam magazin online, sa ma apuc sa vand pe el. Si asta a fost. Cu asta, eu m-am axat pe comert online. Si aici ma refer la mine ca persoana independenta de firma pe care o conduc, care in continuare ofera servicii IT externalizate, de la administrare de retele, pana la reparatii diverse de hardware.

Mai nou, din 2008 am inceput sa ma plictisesc cu activitatea asta si m-am gandit ca emai creativ sa ma apuc sa fac website-uri. Partea cu website-urile a fost foarte hazlie, pentru ca prin 2006 ma concentram pe cum ar fi bine sa am un site al firmei in HTML. M-am apucat eu, m-am chinuit sa-l fac si a iesit o struto-camila groaznica. Cand ma gandesc acum, nici nu-mi vine sa cred in ce hal l-am facut. Dar intre timp m-am perfectionat, iar acum am deja un portofoliu destul de important de website-uri realizate.

provocari-euroservCare au fost cele mai mari provocari pe care le-ai intampinat sau le intampini, ca antreprenor?

Impredictibilitatea legislatiei si crizele economice globale care se propaga, uneori doar in plan psihologic, si in Romania.

In privinta impredictibilitatii legislatiei ma refer la masuri de genul maririii TVA de la 19 la 24%, la eliminarea deducerii TVA-ului la achizitia de vehicole si alte masuri care au avut ca efect un recul al business-ului.

Ce / cine te-a ajutat sa le depasesti?

Experienta pe care am acumulat-o, combinata cu un soi de incapatanare de a continua chiar daca mi se pareau conditiile de afaceri potrivnice in Romania. De asemenea, am incercat sa extind portofoliul de activitati si baza de clienti, astfel incat sa nu depind prea mult de o activitate anume, sau de un client anume, care poate sa treaca la randul lui printr-o perioada grea.

Povesteste-ne despre echipa cu care ai lucrat la inceput si cum s-a transformat aceasta in prezent.

team-euroserv

Initial am fost 6 persoane associate: eu, colegul meu cu care lucrasem la fabrica, si inca patru care auzisera de proiectul nostru si au vrut sa se alature si ei. De lucrat efectiv lucram doar eu si fostul meu coleg, insa actionari eram toti cei sase. Ulterior, pentru ca nu s-au implicat efectiv, cei patru au iesit si am ramas doar eu si fostul meu coleg de la fabrica, cel cu care lucram efectiv.

Ulterior, cand firma a inceput sa mearga bine, am angajat alte persoane care sa lucreze cot la cot cu noi.

Cat de importanta crezi ca este echipa in dezvoltarea unui business?

Este cruciala calitatea oamenilor din echipa, dar chiar daca ai oameni de calitate in echipa este greu de facut o echipa care sa actioneze unitar, pentru ca oamenii au afinitati, preferinte, antipatii. Iar celebra regula 80-20 si anume ca 20% din oamenii din echipa fac 80% din treaba se verifica din pacate destul de bine in multe cazuri.

Care au fost sau sunt cele mai mari satisfactii pe care le-ai avut sau le ai ca antreprenor?

Faptul ca nu mai am sefi si ca fac ceva creativ. Pentru destui oameni este mai confortabil sa aiba un sef care sa le spuna ce sa faca, sa exceleze uneori in munca lor, dar fara sa trebuiasca sa-si faca prea mari probleme referitoare la ziua de maine. Eu cred ca m-as plictisi in postura de angajat, desi cand lucrurile merg prost incep sa ii invidiez pe cei care au un loc de munca stabil. 🙂

Ce consideri ca a ajutat cel mai mult dezvoltarea business-urilor tale?

Identificarea niselor de business. Un antreprenor trebuie sa fie in permanenta alert si sa identifice la timp oportunitatile si nisele de business, care este bine sa aiba legatura cu activitatea principala in care este implicat. De aceea este bine sa fii informat cu trendurile de business care se stabilesc de regula peste ocean.

Daca ar fi sa poti da timpul inapoi si sa faci ceva diferit, care ar fi acel(e) lucru(ri)?

Ar fi multe lucruri pe care le-as face diferit, dar primul ar fi sa nu ma mai asociez cu alte persoane intr-un domeniul care se transforma atat de repede, cum este IT-ul. Asocierea cu parteneri cu care esti nepotrivit pote duce la stagnare sau chiar declin.

Cat timp dedici business-ului?

Cand am un dead line, pot lucra si 12 ore. Niciodata nu am crezut insa in eficienta lucrului peste 8 ore pentru oamenii din echipa mea. Este o iluzie faptul ca munca unui om poate fi eficienta daca depaseste cele 8 ore oficial. Un om care munceste 12-14 ore pe zi, de regula ajunge in timp sa se imbolnaveasca, sa nu mai fie conectat la o viata sociala, sa aiba probleme in viata personala. Si atunci la ce folos? Pentru niste bani in plus? Nu merita.

time-euroserv

Cat de important ti se pare sa-ti acorzi si pauze de lucru si vacante? Cat de des reusesti sa le iei?

Mi se par importante vacantele, pentru ca la batranete nu iti vei aminti cat ai lucrat, ci cate vacante ai avut, ce locuri ai vizitat si ce oameni ai intalnit. Incerc sa vizitez cat mai multe locuri din frumoasa Romanie, dar fac de regula si 2-3 iesiri din tara pe an.

Ce activitati intreprinzi pentru a promova business-urire actuale?

Pentru a-mi promova business-ul folosesc reclame pe internet. O firma ca a ta, care sa se ocupe de acest aspect important, mi-ar fi extrem de utila. As dori sa externalizez aceasta activitate, pe care sa o las unor persoane in care sa am incredere.

Dintre aceste activitati, care consideri ca ofera cele mai bune rezultate?

Reclamele targetate Adwords si intalnirile directe cu oameni din diferite industrii. Cred ca intalnirile directe au un impact semnificativ in dezvoltarea relatiilor cu partenerii de afaceri, avand putearea sa genereze proiecte de colaborare mult mai rapid.

Exista ceva ce ai recomanda in mod deosebit celor care au initiative de antreprenoriat?

Sa nu se descurajeze usor, sa aiba incredere in ei si in afacerea pe care o lanseaza sau o conduc. Uneori, trebuie sa aiba insa si puterea sa abandoneze la timp o afacere care nu mai are perspective si sa se reorienteze spre alte afaceri care au sanse mai mari de succes.

 


Daca ti-a placut acest material:

contribuie-cu-povestea-ta-s facebook-150 celelalte-povesti
Contribuie si tu cu povestea ta de succes Urmareste-ne pe Facebook Citeste si celelalte povesti
Te costa doar putin timp si dorinta de a-i inspira pe altii si de a-ti impartasi propriile realizari. Fii primul care afla de urmatoarele povesti! Vezi ce am publicat in trecut si inspira-te
acceseaza acceseaza acceseaza

 

Sustine-i si pe altii, dand informatia mai departe: